Europa este, neconvenţional, unul dintre cele şapte continente. Cuprinzând peninsula Eurasiei, Europa este separată de Asia de Munţii Ural, Râul Ural şi Marea Caspică la est, şi de Munţii Caucaz la sud est. Europa are deschidere, în nord, la Oceanul Arctic, în vest la Oceanul atlantic, în sud la Marea Mediterană, iar în sud-est la Marea Neagră şi la căile ei de legătură spre Marea Mediterană. Totuşi graniţele Europei - un concept ce datează încă din antichitate - sunt oarecum arbitrare, deoarece termenul de continent poate face referire la diferenţele de ordin cultural şi politic sau cele de ordin fizico-geografic.

După suprafaţă, Europa este al doilea cel mai mic continent, acoperind 10.180.000 de kilometri pătraţi sau 2% din suprafaţa Pământului şi 6,8% din suprafaţa terestră. Din cele aproximativ 50 de state ale Europei, Rusia este cel mai mare (atât ca suprafaţă, cât şi ca populaţie), în timp ce Vaticanul este cel mai mic. Europa este al treilea cel mai populat continent după Asia şi Africa, cu o populaţie de 731 de milioane de locuitori, reprezentând 11% din populaţia lumii; totuşi, potrivit estimărilor Organizaţiei Naţiunilor Unite, ponderea Europei va scădea la 7% până în 2050.

Europa de Vest este locul de naştere al culturii vestice. Naţiunile europene au jucat, începând din secolul al XVI-lea încoace, un rol predominant în politica mondială, în special după începuturile colonialismului. Între secolele al XVII-lea şi al XX-lea, ţările europene au controlat Americile, cea mai mare parte din Africa, Australia, şi porţiuni întinse din Asia. Schimbările demografice şi cele două războaie mondiale au condus la declinul dominaţiei europene în politica mondială, la mijlocul secolului al XX-lea, pe măsură ce Statele Unite şi Uniunea Sovietică îşi sporeau influenţa. În timpul Războiului Rece, Europa a fost divizată de-a lungul Cortinei de Fier între NATO, în partea de vest, şi Pactul de la Varşovia, în est. Integrarea europeană a condus la fondarea Consiliului Europei şi Uniunii Europene în Europa de Vest, amândouă extinzându-şi graniţele spre est, dupa dezmembrarea Uniunii Sovietice, în 1991.

Din punct de vedere al geografiei fizice, Europa reprezintă o peninsulă, partea nord-vestică a Eurasiei sau a Afro-Eurasiei: Asia ocupă partea estică a acestei mase continentale şi toate împart un platou continental comun.

Graniţa de est a Europei este, în mod obişnuit, definită de Munţii Ural, în Rusia.^[1] Primul geograf al secolului I d.Hr., Strabon, credea că, de fapt, Râul Tanaïs reprezintă această graniţă,^[2] aşa cum şi primele surse iudaice precizau. Frontiera de sud-est cu Asia nu este definită cu precizie. Cel mai adesea, Uralul sau, alternativ, Râul Emba sunt luate ca posibile delimitări. Graniţa continuă către Marea Caspică, Munţii Caucaz sau, alternativ, Râul Kura din Caucaz, şi ajunge la Marea Neagră; apoi, Strâmtoarea Bosfor, Marea Marmara, Strâmtoarea Dardanele şi Marea Egee completează graniţa cu Asia. Marea Mediterană din sud separă Europa de Africa, în timp ce vecinul din vest este Oceanul Atlantic; Islanda, deşi mai aproape de Groenlanda (America de Nord) decât de Europa, face, totuşi, parte din cadrul acestui continent.

Datorită diferenţelor culturale şi socio-politice, există multe variante de delimitări ale Europei; în unele surse, anumite teritorii nu sunt incluse în Europa, în timp ce alte surse le includ. De exemplu, geografii din Rusia şi alte state post-sovietice includ, în general, Munţii Ural în Europa, dar Caucazul îl atribuie Asiei. În mod similar, unele hărţi includ în Europa Georgia, Armenia şi Azerbaidjanul, în timp ce altele le exclud. Tot în acelaşi mod, în ciuda faptului că insulele Cipru şi Malta sunt mai apropiate de Asia şi Africa, adesea sunt redate ca aparţinând continentului european, mai ales de când au devenit membre cu drepturi depline ale Uniunii Europene. Acelaşi lucru se petrece cu Insulele Canare ale Spaniei şi cu teritoriile engleze şi franceze situate în sau dincolo de Oceanul Atlantic sau în Oceanul Indian.