Belgia este situată pe frontiera ce divide Europa germanică de Europa latină iar cele două mari regiuni ale ţării marchează acest lucru. Regiunea de limbă neerlandeză Flandra, situată în jumătatea de nord a ţării, are 58% din populaţie iar regiunea de limbă franceză Valonia, situată în jumătatea de sud, are 32% din populaţie. Regiunea Capitalei Bruxelles, oficial bilingvă, este o enclavă majoritar francofonă situată în Regiunea Flamandă, dar în apropiere de frontiera cu regiunea valonă şi are 10% din populaţie. O mică comunitate germanofonă există în estul Valoniei. Diversitatea lingvistică şi conflictele politice şi culturale asociate acesteia sunt reflectate în istoria politică şi în sistemul complex de guvernare.

Numele 'Belgia' este derivat din numele provinciei romane Gallia Belgica, situată în extremitatea nordică a Galiei, locuită iniţial de către belgi, un amestec de popoare celtice şi germanice. Aceştia sunt menţionaţi de către Iulius Cezar în Commentarii de Bello Gallico, numindu-i drept cei mai puternici dintre gali.

Teritoriul Belgiei are o întindere de 30.528 km² şi se împarte din punct de vedere geografic în trei regiuni: câmpia litorală în nord-vest, platoul central şi ţinuturile muntoase ale Ardenilor din sud-est. Urmând exemplul Ţărilor de Jos, în câmpia litorală au fust amenajate poldere ce au permis recuperarea unor teritorii din Marea Nordului, însă procentajul acestora este foarte mic. Platoul central este o vale fertilă iar ţinutul muntos este o vale stâncoasă acoperită de păduri care se întind până în nordul Franţei. Aici se găseşte Signal de Botrange, cel mai înalt punct al ţării, ridicându-se la 694 metri faţă de nivelul mării. Principale fluvii sunt Escaut şi Meuse.

Climatul este temperat cu influenţe maritime puternice, cu precipitaţii importante pe tot parcursul anului. Temperaturile medii lunare variază între 3 °C în ianuarie şi 18 °C în iulie iar precipitaţiile medii variază între 51 mm în februarie şi 78 mm în iulie.